Bineinteles, nu am vizat detinerea unui blog si daca as fi fost intrebata daca imi doresc un blog, as fi facut eforturi "strasnice", vorba saracei Lia, sa imi abtin resentimentele. Cu toate astea, crestem, invatam, ne adaptam. Si-n plus, nu vad sa fie vreun moment mai potrivit decat asta.
Norvegia trebuie sa se claseze cu deosebit succes in randul celor mai anoste si monotone locatii de pe intreg Mapamondul. Desigur, te intampina cu o coperta care-ti taie respiratia: strazi superbe, incadrate de cladiri cu arhitecturi deosebite, locuitori ai minunatei capitale care par decupati cu totii din portrete ale unei singure mari familii de sange albastru, toata lumea "hip and happening". Drept pentru care, am decis sa alergam in trei prin Oslo timp de doua zile si doua nopti, dormind in diverse locatii, carand bagaje astronomice dupa noi. Bun. Asadar, am fost, am vazut, am facut si poze ca sa vada si altii. Ne imbarcam, deci, intr-un autobuz cu pretentii si plin de oameni de toate soiurile (inclusiv alti romani de care oricat ai vrea nu ai cum scapa nici aici, la capatul lumii) si ne indreptam spre, nici mai mult, nici mai putin, "the middle of nowhere".
Ne-a luat 9 ore lungi ca sa ajungem in Volda. M-am trezit deschizand ochii in asteptarea unui feribot care urma sa faca legatura cu urmatoarele 4 luni din viata mea, student de 19 ani, ratacit prin Europa nordica, fara nici o idee despre ce ma va astepta.
Mi-a fost taiata respiratia la simpla imagine a ceea ce mi se intindea in fata -- fiordul, munti masivi, paduri dese, case albe, meduze uriase, o bisericuta cat se poate de discreta... All in all, heaven. Si, ca si cum nu ar fi fost suficient, camera mea are vedere taman spre cele de mai sus. Mi-a venit in minte istorisirea Vivienei Leigh, cum, afland ca este insarcinata, mama ei si-a facut elegant bagajul si si-a vazut de drum pana in Himalaya unde s-a "expus" frumusetii incomparabile a peisajului care avea sa se reflecte asupra nou-nascutei stele. Totul era mai frumos si mai pasnic decat as fi putut cere.
Cu toate acestea, trebuie spus ca Volda e un sat... civilizat. Dar pana la urma un sat. Un sat superb amenajat, dar care te loveste de cele mai multe ori ca fiind complet parasit de oameni. Si sunt sigura ca am vazut in vreun film treaba asta -- a mock town. Iti face uneori sa ti se ridice parul pe tine si nu e tocmai o gazda placuta, fiind suficient de saraca in a avea ce-ti oferi.
Asa incat, trebuie sa recunosc o strangere de inima. All of this business has made me yearn for a "blue bus" (asta bineinteles pt. 'cine il mai asculta inca pe Morrison)!
Asta e despre ce vorbesc.
No comments:
Post a Comment